Visualizzazioni totali

lunedì 16 aprile 2018

PRIMMAVERA ('E rrose) - (Libero Bovio)

“ Ah, che sciorte, che sciorte ca teneno ’sti rrose... ogge accussì addurose e dimane... so’ morte!... ” Mio caro amore, ah, finalmente è riturnato Abbrile !... 
E j’ pure torno a vuie cu tutt’ ’o core, pecché ve saccio semplice e gentile... Grazie d’ ’e rrose. 
Comme so’ belle, nammurata mia: so’ ancora accussì fresche e accussì ’nfose ca fanno, quase, ’na malincunia... 
 Mio caro amore, ma che sarriano ’e rrose senza spine ? ma che sarria ’na gioia senza dulore ? ma che sarria n’ammore senza fine ? E pure nuie, a poco a poco pure nuie murimmo... E ’a vita fuie. Vedite comme fuie ca già so’ morte ’e rrose... Ma che ssimmo !...

Nessun commento:

Posta un commento